De ce te legi acum de noi,În nopți cu lună plinăCând aripile-roz apar Mai lungi ca niciodată? Știi.. ești floarea noastră albastră poate;Și noi un dor etern păstrăm. Așteptând cu tine la urecheUn zâmbet nou, fermecator;Și-apoi altul, altul, altul...Să-mpletim cunună de zâmbete,S-o purtăm ca pe-o coroană. Draga mea, hai să ne-nvârtim iarCa anul trecut, doar cu mineNu și cu celelalte anotimpuri... Mi-e sufletul ca un soare Când mi-amintesc de tine...Când te iubeamCând mușcam din tine ca dintr-un măr interzis.Când ma înălțai...Când ești tot.Vara mea, adumi-te-napoi! Refă-mi bucata pierdută de suflet... picteaz-o, sau fă-i ceva...
Vară, unde ești?
RăspundețiȘtergere