Am avut aseară ultimul meu dans,
cu tristețea.
Am dansat pe muzică ce-o auzeam doar eu,
și tristețea.
Tălpile mele erau obligate să calce pe covor de spini,
alaturi de tristețe.
Eram condusă pe vărfuri sângerânde spre lacrimă,
de tristețe.
Dar mi-e lin zborul acum spre fericirea dorită.
vineri, 18 februarie 2011
Dans final
Etichete:
adevăr,
Emotie,
inimi furate,
lucruri invizibile
joi, 17 februarie 2011
Când e primăvară
Sau mi-am cioplit dintr-un gând un zâmbet;
Sau zâmbetul a venit din parfum de flori de gutui.
Adiere de primavară pe lângă tâmple;
Și petale de lalea în palmele fierbinți.
Mângâiere vibrândă de buze roz;
Și plăcerea de a le palpa.
Un vis de-o seară ce-l uit ușor;
Dar rămâne un colț de vară
Pe care-l regret,
Oricât ar fi de primăvară...
Căci în lumea sufletului meu
E eternă zi de vară.
Sau zâmbetul a venit din parfum de flori de gutui.
Adiere de primavară pe lângă tâmple;
Și petale de lalea în palmele fierbinți.
Mângâiere vibrândă de buze roz;
Și plăcerea de a le palpa.
Un vis de-o seară ce-l uit ușor;
Dar rămâne un colț de vară
Pe care-l regret,
Oricât ar fi de primăvară...
Căci în lumea sufletului meu
E eternă zi de vară.
duminică, 13 februarie 2011
Pictură 1
„Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”- toate-s trandafiri albaștrii pentru mine,
Doar sufetu-mi nu e trecător;
Închis în ramă aurie cu aripi de dor
Ascunsă-n spate...
În spate de tot.
Poate că cireașa din care mușc acum
E doar o fata morgana
Și-mi voi da seama târziu,
Când Edenu-i deja construit
În lumea mea din chibrite;
Că-mi vine peste paradis
Un vânt cam straniu si cam tainic
Pornit parcă de nicăieri,
Să-mi dărâme chibriturile rămase
De când eram si eu copil...
În palmă când păstram o frunză...
Doar sufetu-mi nu e trecător;
Închis în ramă aurie cu aripi de dor
Ascunsă-n spate...
În spate de tot.
Poate că cireașa din care mușc acum
E doar o fata morgana
Și-mi voi da seama târziu,
Când Edenu-i deja construit
În lumea mea din chibrite;
Că-mi vine peste paradis
Un vânt cam straniu si cam tainic
Pornit parcă de nicăieri,
Să-mi dărâme chibriturile rămase
De când eram si eu copil...
În palmă când păstram o frunză...
miercuri, 2 februarie 2011
Ploile
Mi-e sufletul zăpadă și ploi în curtea mea
Își agită ideile ca la o cafea.
Mi-ar fi plăcut să dansez cu ploaia iarăși
Să iau in mână stropii cu vibranți rasuciți în vant.
Vântul e ritmul și muzica stropilor mei.
E o pasiune nestăpanită a ploii să danseze.
Sau e din firea ploii dansul?
Poate ploaia ar fi ca o floare fără parfum
Dacă nu ar dansa...
Își agită ideile ca la o cafea.
Mi-ar fi plăcut să dansez cu ploaia iarăși
Să iau in mână stropii cu vibranți rasuciți în vant.
Vântul e ritmul și muzica stropilor mei.
E o pasiune nestăpanită a ploii să danseze.
Sau e din firea ploii dansul?
Poate ploaia ar fi ca o floare fără parfum
Dacă nu ar dansa...
Etichete:
adevăr,
lucruri invizibile,
vânt,
vis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)