Un anotimp întreg mi-a curs pe tâmple.

Cel în care încolțim...

O primăvară cu rațiune de copil

și suflet de femeie.

Cu un ghiocel la ureche

și-un zâmbet feeric,
mi-am pictat aripi și-am fugit.

Nu voiam să simt încăodată zgârietura

din sufletul meu, ce mi-a făcut-o primăvara

c-o sabie din flori de cireș când a lăsat vântul să-mi biciuie buzele.

Și a fost primăvara, și am plecat.