luni, 31 ianuarie 2011

Un anotimp întreg mi-a curs pe tâmple.
Cel în care încolțim...
O primăvară cu rațiune de copil
și suflet de femeie.
Cu un ghiocel la ureche
și-un zâmbet feeric,
mi-am pictat aripi și-am fugit.
Nu voiam să simt încăodată zgârietura
din sufletul meu, ce mi-a făcut-o primăvara
c-o sabie din flori de cireș când a lăsat vântul să-mi biciuie buzele.

Și a fost primăvara, și am plecat.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu