Acolo sus,împungând ca niște daci în lupta lor
cu sulița corpul dușmanului,
copacii cu vârful lor
îmi nenoroceau cerul.
Mai târziu,
am văzut stelele.
Părtașele războiului.
Luminătorii nopții
nu aveau glas,
căci mi-ar fi urlat o lacrimă.
Uite, calc pe pământul
ultimelor mele clipe
din vara sufletului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu