vineri, 15 aprilie 2011

Lumea nebună

Am privit pe geam.

Era o lume atât de mare,

cuibărită în ochii mei mici.

Se ascundea de mine parcă.

Iar eu, nebună de lumea asta,

și mai nebună,

priveam niște zori

ce n-aveau să vină

nicicând.

Mi-era dor de lumea mea utopică

din chibrituri.

Însă așteptam disperată zorii mei aiuriți,

care-ntreabă insipid:

„ Ne cunoaștem?”,

crezând c-o să le răspund.

Și le-aș răspunde,

dacă n-ar fi lumea asta... Nebună.

duminică, 10 aprilie 2011

Epiuzat

Ce să spui,
când nu mai ai ce să spui?
Atunci când s-au terminat cuvintele...
de unde să le iei?
Când aripile au atins stelele,
până unde să le mai dai voie să crească?
Dacă flacăra din ochi arde mai tare ca niciodată,
cum să mai pui paie pe foc?
Când totul pălește în jurul zâmbetului tău,
ce te face mai fericit?

Am cunoscut toate simţirile unui copil,
le-am epuizat...
Mai am doar cuvinte.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Lasă-mi...

Lasă-mi, timp,
nopțile verii.

Lasă-mi, timp,

iubirile verii.

Lasă-mi, timp,

zâmbetele verii.

Lasă-mi, timp,

razele verii.

Lasă-mi, timp,

nisipurile verii.

Lasă-mi, timp,

valurile verii.


Lasă-mi,timp,

vânturile primăverii.

Lasă-mi, timp,

florile primăverii.

Lasă-mi, timp,

vânturile primăverii.

Lasă-mi, timp,

norii primăverii.


Lasă-mi, timp,

frunzele toamnei.

Lasă-mi, timp,

culorile toamnei.

Lasă-mi, timp,

bobocii tamnei.

Lasă-mi,timp,

ploile toamnei.


Lasă-mi, timp,

fulgii iernii.

Lasă-mi, timp,

pomii iernii.

Lasă-mi, timp,

fericirea iernii.

Lasă-mi, timp,

visele iernii.

Lasă-mi, timp,

zbuciumul iernii.


Lasă-mi, timp.........

vineri, 8 aprilie 2011


Transformă-mi, îngere, apusul într-un răsărit.


Acum voi bea cafeaua de dimineață

Pune-mi tu în cana de cafea

un strop de zahăr.


Uite aici, lângă inimă am niște zahăr

îl țin pentru ocazii speciale,

cum e asta.

Pune-l tu, te rog, în cafea,

dar nu pe tot..

poate voi mai avea nevoie.


Acum lasă-mă să-mi admir răsăritul amărui.