duminică, 23 ianuarie 2011

Din când în când

M-am facut mică,mică... și mi-am așternut culcuș la pieptul tău.
Cuibar ca al lunii mi-am făcut ș-am pus și o eșarfă,
Ca o inimă, să-mi miros parfumul, din când, în când.


Mi-am uitat poemul in simțirile tale când ți-am dedicat mireasma,
Și când mi-au arătat îngerii conturul sufletului meu
Mi-am adus aminte c-am uitat să plâng din cauza tristeții, din când în când.

Ș-auzeam iar pe fond de răsuflări amăgitoare liniștea dureroasă a glasului tău
Care săpa în mine ca apa în stânci, fără băgare de seamă.
Dar mi-am dat seama că la pieptul tău era și locul meu și aveam loc și pentru aripile mele, din când în când.































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu