Ochii

Citeam in ochii tai lumina, ce-o trimiteai spre mine.
In zadar imi inchideam ochii: tot ochii tai vedeam.
Ochii-doua stele de mare, oare albastrii, oare gri?
Viata-ntreaga imi parea, prin ochii tai tradusa.
Ochii ce-i iubeam aseara, cand iubeam si-o floare.
Ce floare de iris, ce ochii tai pastreaza adanc de-un milion de ani,
Asteapta-acum sa iasa, odata la lumina spre a ochilor mei zare.
Si-i bine ca s-au aratat acum ochilor mei.
Altfel... capruiul meu ar fi ramas in ceata... automnat.
Ochii, deschisi in vesperalitate perfectul nu l-ar fi atins,
Acum doar cu tine, ii pot tine aprinsi.
Incet cand lumina sting, ochii-mi tin inchisi... parca vad o stea!
Nu... e pupila ta!
Of! Inger ce-ai coborat aici... doar finta pentru ochii mei.
Nu-mi lua acum lumina...
Am nevoie de ea, doar ca sa te vad pe tine, nu pe-altcineva.
Ochii mei nu vor risipi lumina fara noima, pe unele stele.
Pur si simplu.. caci nu am nevoie de ele.
Mi-e de ajuns un inger ce-mi cerne si mie pe umeri pudra de aripi.

De ce faci tu atatea... pentru ochii mei?
Niciodata nu am fost oarba.
Dar niciodata nu am vazut la fel de bine ca acum.
Deci... de ce faci asta pentru ochii mei?

P.S.: Cand primesc raspunsul, o sa scriu si aici ceva... deci, considerati posterea asta nefinalizata.