Mă priveam inconștientă în oglinda vibrândă a apei. Era și luna incompletă lângă mine. Mă îmbrățișa strâns cu razele-i provocatoare, care atingeau apa neuniformă, și deparcă erau înțepate, se întorceau sfioase un lumea lor. Cine n-ar vrea să fie în lumea razelor de lună? Lumea lor e omniprezentă... și eu m-aș simți bine peste tot! Dar suntem oameni. Și poate fi mai bine ca orice!