intorce capul, si zambetele ii perforeaza privirea. ii ingheata gandirea, si ii deschid inima...
buzele i se curbeaza spre obraji, iar ochii incep sa sclipeasca. ironia-ii fuge din ratiune si se instaleaza tip-til, pofta de viata.nefiind obijnuita cu asta, isi lasa inima sa-ii sparga pieptul cu doar cateva batai, iar ea, indiferenta i-ar despica pielea, doar sa iasa. nu stia ca are puterea de a-si tine inima in piept... nu incercase niciodata. dar vibratia care o cuprinse, eclipsa pe buna seama zbuciumul din interiorul pieptului. ii scanteia privirea si ochii-ii strangea spre interior... ciudat. parca are la ochi niste ochelari aburiti, n-ar fi fost ciudat sa fie aburiti, caci e iarna. dar ea nu purta ochelari. ar fi luat in brate. sentimentul ce-i inunda trupul era mai presus de simtiri. nu stia ce are, dar iubea lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu