soarele a-ncremenit aici,
pe cerul nostru.
iar dimineața, uite, îngere,
dimineața reînvie
în locul nostru.
ah, îngere, ți-ai cusut pe aripi
flori de lămâiță...
miracolul lor mi-a invadat lumea.
petalele trandafirilor sălbatici
apar de la sine
în palmele tale, îngere!
cerneala își știe locul
pe pagină, înainte să o așezi tu,
îngere!
of... îngere, cui mă lași?
în care colț al anotimpului
mă abandonezi?!
îngere, de ce nu poți să rămâi?
in care anotimp al adolescentei plec eu, draga mea?
RăspundețiȘtergereingerul tau pleaca...pleaca departe, spre nemarginire, nici el n-are habar incotro...
si draga mea, as mai ramane..as mai ramane un secol.