A copilăriei poartă
ne-a închis aici,
ca pe două picături de ploaie
într-o zi plina de soare,
aruncate la întâmplare.
Nu știm unde ne sunt
locurile în lumea asta
care nu-i a noastră.
Unde suntem ca
petele de culoare albastra
într-o pictură
alb-negru.
Și unde ne sunt clipele?
Le-am lăsat dincolo de poartă...
unde căutam trandafirii fără spini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu