"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva"
Caci ii era frig atunci, cand er imbracata cu atatea haine.
Si nu tremura din incheieturi, ci sufletul ii tremura.
Dar a stiut cum sa fie acolo cand gerul aproape ii inghetase inima.
"Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori"
Dar nu ii era mai mare frica, decat de inima ei, care putea sa inghete la cea mai mica departare.
Si daca ar fi plecat, sa nu cumva sa fi luat si prezenta sa, atat de necesara supravietuirii!
"Ca or sa-mi creasca aripi pana la nori"
Doar visul o mai tinea in viata.
Cararea de necunoscut pe care se avanta oridecateori ii era frig, sau cald, sau oricum.
Doar pentru ca iubea, mai cuteza sa viseze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu