vineri, 27 mai 2011

Univers




Am uitat sărutul acela amăgitor într-un univers inexistent al minții mele nebune. L-am căutat fără oprire prin fiecare colț al meu, dar se pare că e ascuns atât de bine... Am căutat o inimă care să fie lângă mine în căutarea asta pe care am început-o nici nu mai stiu când, dar se pare că inima aceea nu s-a inventat încă pentru mine...e un fel de utopie inexplicabilă ceea ce îmi doresc. Un fel de bătaie a vântului... ireversibilă, dintr-un univers al iluziilor din fiecare zi. Ceea ce face din fiecare clipă a căutării mele un miracol este forța ei de a mă impulsiona să continui visarea în care mi-am dat seama că trăiesc de ceva timp. Lumea adolescenței mele de-abia a început, dar am grijă să nu se termine niciodată...



„Dumezeu nu are consilieri, de aceea Universul (meu) e veșnic!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu