Infern

Acum mă poți auzi

ân infernul tău aiurit...

Unde plouă cu zâmbete

și ninge cu sărutări.

Ai ascultat printre tunete

cum se îndreaptă spre sfârșit

anotimpul meu.

Ai șoptit când fulgera

versurile mele,

dar șopatele ți-au fost curmate...

N-am vrut să aud poate...

sau n-am știut.

Primește-mă în infernul tău angelic.

Căci dacă acolo vom arde printre cuvinte,

atunci vreau să păcătuiesc...