luni, 17 octombrie 2011

Îmi scriu propria realitate

Eu am aripi
și tu- tu ești cerul meu,
încărcat
de norii propriului tău vis.

Mai dă-mi un motiv
să stau cu tine:
Căci, uite, încep să cad și
putere nu mai am,
când pe pămant știu
că plouă.

Dar acolo jos cu ei
o să-mi fie dor de mine.
Atunci
tu vei lega cu lacrimile tale
omul de nor?

Iartă-mă dacă nu te-nțeleg!
Dar mă simt
atât de umană și mi-e teamă
că vrei altceva.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu