Dragul meu, mi-e atat de uşori sa te descriu!
Mi-e atat de uşor sa vorbesc despre tine!
Nu ştiu, dragul meu, unde-i pictorul ce te-a pictat.
Unde e el?
Cel care a avut grija de perfecţiunea ta?
De unde are el atata pasiune si atatea culori?
Mă simt atat de simpla, langa tine!
Mă simt... gri!
Simt cum ma scufund in abisul de banalitate
Si el, mai colorat ca mine!
De ce nu sunt portocalie? Sau mai bine... roşie!
Mă simt bine si cu galben.
Facandu-ma om, m-a pictat în nonculori!
Iar acum, cel mai mult vreau
Puţin portocaliu,
Din portocaliul tău
Dintr-o frunza de-a ta, dragul meu!

Catre tine, scumpul meu copac de toamna!