Locuri.

Ascult si tac. Privesc si visez.
Ma bucur si in sfarsit... iubesc viata asta asa... cu tot cu nebunia ei copilareasca.
Si invig teama, avantandu-ma spre necunoscutul de aici si de oriunde.
Uneori mai si alerg catre padure ca apoi sa o visez mereu.
Mereu fac cate o poza sa o tin aici in suflet ca sa nu uit.
Peste tot pe unde fug, peste umar, imi las parfumul ca o esarfa subtire de vara.
La fel fac si cu o lacrima... de-a sufletului care nu s-ar despartii de locurile iubite.
Dar timpul nu asteapta... si fuge luandu-ma in alte si alte locuri pe care nu le stiu.